Da și Nu
21 Ianuarie 2009
Îmi plac plozii. Mai ales pe la 3-4 ani, când sunt niște omuleți mici mici care merg și pun întrebări. Multe. Te seacă de energie. Da’s drăguți ei așa. N-au nicio vină că au mai multă energie decât tine și că te seacă de puteri și răbdare. Îmi plac plozii doar 2-3 ore. Nu mai mult.
Nu îmi plac plozii. Nu văd de ce tre’ să mă prefac că-mi plac, doar pen’că sora lu’ cumnatu’ lu’ mama lu’ fratele verișoarei s-a gândit să mă inopineze cu o vizită (nedorită, exact) împreună cu rezultatu’ lu’ iubirea ei. De ce-ar trebui să mă pendulez prin fața lor neștiind ce să mai fac să fie progenitura mulțumită, să nu mai zbiere?
Și nu-mi plac nici oamenii care nu-și anunță vizitele. De fapt, îmi blochez total sentimentul ăsta, pen’că nici nu le răspund. Soneria mea e pă baterie, o scot. Să stea pe la uși să-nghețe dacă nu’s în stare să dea un telefon înainte. Poate am diaree și stau pe veceu toată ziua. Și nu, nu telefon din ăla vezi că trec pe la tine, esti acasă da? Nu bă, nu mă anunți tu când treci pe la mine, te anunț eu dacă nu mă cac și poți să treci. Și lasă plodu’ acasă că dacă vreau vin io să-l văd, mânca-l-ar mama dă răsfățat.
Per total, ca să mă-nțelegeți, deși nu-i necesar că io n-am pretenții d’astea, nu-mi plac progeniturile răsfățate. O fi greu să-l educi, n-o fi greu, nu mă interesează. Dacă plodu’ tău vine la mine în casă și dă cu miere pe pereții mei dați cu vinarom acu’ un an, nu mai pupă miere de la mine. Deci nu te ofensa dacă-l țin închis într-o cameră cât stăm noi la o țigară în bucătărie. Și nici dacă data viitoare nu răspunde nimeni la sonerie. Și NU, jucăria aia de pluș nu pot s-o dau. N-am chef na, e a mea. Ce puii mei ai atâtea pretenții, n-are jucării acasă? Na, copiii obosesc repede, când le e somn nu te mai înțelegi cu el, da’s unii care nu’s de înțeles nici când sunt fresh.
Problema e că nu te-nțelegi cu părinții. Ăia-s duși cu pluta pe conductă. Fac și ei sex odată, se procopsesc cu un omuleț și dă-i pe cai. Ai impresia că toată lumea tre’ să-l pupe-n fund pe omulețul tău și că tre’ să-l lase toți să-și testeze creativitatea pă pereții lor. Plus ca am timpane fragile și mă irit repede de la urlete. Să fim calmi, deci.
Culmea e că nu mi-a venit niciun plod în vizită că n-are cine, dar m-am gândit io așa…da, exact așa m-am gândit. Și mă enervai domne. Crescu tensiunea și se umflă vena la gât.
mentiune: probabilitatea ca peste câțiva ani să-mi schimb părerea este mare, pen’că’s femeie și totuși am un instinct matern. de care nu sunt conștientă încă. să nu-mi sară mămicile-n cap, zic.
mentiune nr 2: io’s aia care, dacă mă nimeresc în lift cu o mămică+copil, apăs prima pe buton de’a dracu’.
dar cel mai draguti sunt cand dorm.
E bine ca tu crezi ca acel instinct se va trezi. Eu numa’sper
Pe mine ma enerveaza cand respectivii parinti nu inteleg si imi arunca priviri acuzatoare ca nu bibilesc ingerasul …am un caine oameni buni:)))
nici mie nu-mi plac copiii mici, din acelasi motiv ca si tine. ma tem ca nu-mi vor place niciodata
nu ma cred in stare a fi pe placul unui copil mic si binenteles ca nu am deloc rabdare cu ei.
ce sa mai zic…si DA cand voi fi mare si va trebui sa-mi intemeiez o familie si..si…si..si…eu nu ma voi gandi sa am un copil…vreau sa-mi traiesc copilaria mea atata timp cat ea o sa existe…vedem la batranete ce va fi..
Bad Pitzi, mi-ai citit gandurile …
Nici eu nu raspund la vizite inopinate. Pi#d@ ma-tii, da un telefon! Si nu mai suport genul ala de telefoane “hai coboara, sunt in fatza”. Omule, poate dormeam in chiloti, fuck off!
Iar copiii, extrem de rar ii suport. Eu-s oricum sunt genul mai impulsiv, mor cand sunt sacaita si distrasa de la anumite activitati, deci… NU. Desi mi-ar placea la un moment dat sa am un copil, sa-l educ cum vreau sa fim best friends. Dar geeez, sunt imposibili!
dar cei mai si cei mai draguti sunt atunci cand nu sunt prin preajma.
Copilul il ai asa cum ti-l educi. Daca-l rasfeti aiurea o sa ti se urce in cap, asa ca nu-i obligatoriu ca plodul tau sa urle mereu si sa arunce cu rahat pe pereti (pardon miere).
Eu n-am copii inca si nici nu stiu daca o sa fac vreodata, dar nu cred ca nu o sa am probleme cu el sau ea. Sper ca o sa fiu in stare sa mi-l educ ca lumea ca sa nu ma faca de rusine in lume.
La faza cu datul telefonului inainte de a te infiinta la cineva acasa sunt de acord ca nu stii in ce stare il gasesti pe omul respectiv sau daca-i acasa chiar. Daca-i cea mai buna prietena sunt ok sa-mi apara la usa neanuntata, dar cineva cu care n-am prea mult in comun… sa faca bine sa sune inainte. Cred ca asta cu venitul neanuntat e o chestie specifica romanilor (din cate am observat).
Menţiune: dacă o să-ţi schimbi părerea şi o să faci un plod (sau mai mulţi, după caz şi putere), cum o să-l educi?
Menţiune 1: nu-mi plac plozii. Fiind mascul şi neavând instinct matern (ce bine), nu cred că o să-mi schimb părerea prea curând. Adică nu le văd rostul, înafară că te storc de energie, ce mai fac?
Eh, ce să-i faci, Bad Pitzi, oamenii îi raportează pe ceilalţi la persoana lor. Când îţi place un film la nebunie, de exemplu, eşti indignat de cei care îl ignoră sau, mai rău, îl critică. De ce ar fi altfel când vine vorba de ”creaţia” ta?
@ Dia
Exact, la bătrâneţe. Adică la metastaza vieţii, când senil şi căcat pe tine delirezi ceva despre păianjeni pe tavan. Atunci parcă ai avea nevoie de un copil iubitor.
O, da, eu am instinct, am si copil. Exact din ala de 3, 4 ani, un omulet mic si tare simpatic. Si da, gandeam exact ca tine. Cand vedeam un puradel ca urla isteric si ca se da cu curu de pamant ma gandeam ca e rasfatat si ca de ce dreaq nu face ma-sa si tac-su nimic ca sa taca.
Dar intre timp am aflat pe propira piele ca:
- pana la 1 an, puradelul urla de foame, pipi, caca etc.
Intre un an si doi ani urla de frustrare ca nu stie sa se exprime ca lumea
- intre doi si trei, daca ai norocul sa invete sa vorbeasca, tot urla. Urla ca asa are chef, ca sa-ti testeze tie limitele
- peste 3 ani, daca nu stie inca sa vorbeasca, urla frate, nu se incurca. Daca stie sa vorbeasca, tot urla, pentru ca oricum a castigat in lupta cu limitele tale.
Insa, ca o consolare, nu urlatul este cel mai grav, dupa parerea mea, ci miorlaitul. O sa intelegeti ce va spun cand o sa va faceti si voi mari.
Mai “simpatici” sunt parintii care iti cer sa redecorezi toata casa ca sa fie ok pentru junior si sa tii cainele TAU departe de ei. In propria ta casa… Si, sa nu uit, plozii care, in momentul in care ii apostrofezi, se uita sfidator la tine si stiu ca n-ai ce sa-i faci ca mami si tati ti-ar sari la gat mai ceva ca un pitbull.
e adevarat ca-s enervanti si ca sug energia din tine cam cum suge un hummer 10 tone de benzina, dar pentru cateva ore te pot face sa uiti de toate lucrurile nasoale. e dovedit!
Eu am doua fete si ai dreptate. Cel mai mult le iubesc cand sunt cu tac’so in parc sau dorm, vorba cuiva. dar nu-s nici rasfatate si sunt si maricele de-acum
Mie imi plac copiii, in schimb nu suport parintii nesimtiti. Daca un copil se poarta urat e din cauza faptului ca parintii lui sunt monstrii de nesimtire. E fix cum spui tu, ei se reproduc si tu trebuie sa te porti cu ei de parca ar fi facut un act de patriotism. Bleah. Imi e mila de copiii lor.
Draga mea Bad Pitzi:-)
Esti prea radicala (+personalitate strong)
DAR!!!
Copii sunt niste minuni mici. “Ii iubesc pana cresc si isi pierd inocenta” (Rhett Butler). Copii sunt niste ingerasi. La noi la firma au facut astia un fel de Serbare de Mosh Craciun si si-au adus toti copilashii (1-3 ani) si era o mare de bebelushi, imi era teama sa nu calc pe ei. Mi-am lasat un pic munca si m-am dus sa ma joc eu ei.
Am instinct matern la fel de maaaare ca si instinctul sexual.
I love babies!!
Parca as fi eu
))))). Si eu apas prima pe buton, nu-mi plac pozele cu bebelusi si nu le inteleg pe cele care tin poze cu bebelusi(nici macar ai lor). In plus nu toti copii mici sau bebelusi nu mi se par frumosi si spun lucru asta de se uita lumea la mine de parca as fi omorat pe cineva “ai mai ca toti copii sunt frumosi sau vai nu-ti plac copii”. Si da nu ma omor dupa copii altora, o sa-mi placa al meu( cu toate ca ma gandesc cu groaza ca o sa-mi manance dulciurile 
) ).
mie imi plac pana in 2-3 ani cand sunt mici si dragalasi; dupa 3 ani incepe varsta critica unde daca a fost rasfatat pana atunci incepe sa se vada, dai cu tavalituri, cu tipete etc.
desi pe pitzipoanca ma cam enervezi tu , pe site-ul tau ma regasesc intodeauna… cateodata cand citesc simt ca sunt eu….
))
daca prietenul meu ar citi site ul tau cred ca asa ar zice ca eu il scriu
te pup si multe ’sucesuri’
tine o tot asa!!!
Hai ca exagerati… va arunca unu’ un os si gata sariti toti dupa el: “vai nu-mi plac copiii, sa moara toti” bla bla bla si alte aberatii. Voi n-ati fost copii? Parintii vostri nu v-au scos din casa, nu s-au dus pe la nimeni in vizita, v-au tinut sub pat ca sa nu deranjati pe nimeni? Cand ai fost mic, crezi ca nu le-ai scos peri albi parintilor + altor persoane? Si nu v-a strans nimeni de gat, sau preferati asa? Cum te-au suportat pe tine: parinti, vecini, cunoscuti, necunoscuti, suporta si tu pe altii. Vorbiti toti de parca v-ati fi nascut la 20 de ani direct… gargara.
Vad ca dai doua mentiuni. Pe cand si premii?
Nici mie nu-mi plac… nu mi-au placut niciodata, nici n-o sa-mi placa… si am copil… pe a mea o iubesc, ca e a mea… deocamdata e prea mica sa faca faze de genul asta…si cand o sa creasca o sa am grija sa nu le faca…
Mai rau e cand ai copilul tau, da’ nu-i suporti pe altii. Concluzia: nici mie nu-mi plac copii, asa ca Bad Pitzi, nu te speria chestia asta nu se schimba nici cand ai copilul tau, si asta nu inseamna ca nu-l iubesti. Chestia cu mierea pe pereti e lipsa de buna crestere si bun simt din partea parintilor
” Îmi plac plozii doar 2-3 ore.” – mare dreptate ai
cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca
Mai, mie imi plac copiii, asta poate si pentru ca reusesc de fiecare data sa ma inteleg cu ei.Nush, io cand vad unu mic, toata ma inmoi si imi vine sa il strang in bratze si sa il pupacesc, da ma abtin, tocmai ca sa nu par ca o baba de aia disperata si enervanta care trage copiii de falci si vb cu ei numa in diminutive, pe o voce pitzigaiata.Ma, da sunt unii care atunci cand zbiara odata parca ar fi sirene si chiar te zgarie pe creieri. Astia sunt aia reasfatati, parerea mea.
vai, sa vezi cum e sa te sune cineva sa te roage sa faci pe beibisiterul vreo 4-5 ore
Imi plac copiii doar daca 1. nu sunt ai mei; 2. nu sunt rasfatati.
In orice caz, nu sufar faza aia in care vin pe la tine si-ti cer lucruri din casa si se asteapta sa le primeasca doar pentru ca…sunt mici! WTF??!!
Am lucrat cu copii foarte multa vreme, si am invatat cum sa-i suport
si eu apas pe buton prima >:) si in lift si in RATB… cand il vad ca intinde mana ma bag repede si apas inaintea lui…
hello badpitzi,
, nu faceau pipi pe plaja sub privirile admirative ale lu’ tata cu berea in mana 
suntem noi bad parents, bad pitzi? 
ai maare dreptate in ce spui, dar cred ca se incadreaza la “tipic romanesc”. Om fi noi cu sange latin clocotitor si naravas (concluzia logica fiind ca si copiii nostri sa fie la fel), demni urmasi ai d-lui Goe, dar cine a vazut copii de nemti poate imi da dreptate cand zic ca e o chestie si de educatie. I-am vazut pe plaja, aliniati ca la armata, nu urlau, nu aruncau cu nisip pe noi, vecinii
pai mai Bad Pitzi de obicei se intreaba: “la ce etaj mergeti?” si apasa primu’ cel care merge cel mai aproape..asa e normal..zic io
Those lil’ bastards deserve a good spankin’
) glumeam, ofc, nici eu nu prea sunt un fan copii mici, they have a lot of spit!
Anyway BadPussy, iti doresc un ‘plod’ scump si dragalas si fara prea multe batai de cap. Sa poata sa se curete singur, sa nu tipe, sa doarma 00:00 – 09:00 linistit, destept si frumos (evident cand vei vrea tu).
@Mihaela: să-ți trăiască! te cred pe cuvânt că-i așa, mai am și eu niște verișori mici și știu cum e.
@nina: să-ți trăiască fetițele!
@the creatrix: eu nu zic că urăsc copiii, ci doar că-i pot suporta pe ai altora într-un timp limitat. copiii n-au nicio vină până la urmă dacă sunt răsfățați și țipă, că’s copii, mă enervează atitudinea părinților “ia uite ce-a ieșit din fututu’ meu, nu-i așa că-i cel mai tare?” NU, cel mai tare o să fie al meu, nu al tău.Ha.
eu n-am nici un plan pentru “cand o sa fiu mare”. in orice caz, n-am chef sa fac copii vreodata.
)
imi iau un caine, o pisica…. si sotzului daca nu-i place sa se duca la amanta pentru plozi.
Aaaaa! Şi mai e o chestie care îmi fute creierii.
Şi anume: cum faci un plod, sau cum face sor-ta un plod, sau cum face verişoara mătuşii lu’ maică-ta un plod, tu hop-ţop cu el pe mess, la avatar! Nu se mai poate, dom’le, a intrat un plod în viaţa ta, sau viaţa unui cunoscut, atunci fă-l popular, bagă-l la înaintare peste tot!
Nu mai eşti tu important, gata cu pozele secsi făcute în oglindă, gata cu pozele cu actorii tăi preferaţi sau cu apusurile de soare pe care ţi le puneai pân-acu pe mess…de-acu plodu’ e mai important. chiar de nu-i al tau.
@oanamarrria: inebunitor commul tau. Si nu numai al tau, dar uite ca al tau a fost picatura care a revarsat paharul si m-a facut sa mai scriu inca o data.
Bai frate, cand e plodul tau, e cel mai tare, cel mai frumos, cel mai destept, cel mai cel, si ti-l pui in poza si la cacastoare, si pe mess, si in portofel, ba chiar iti imprimi poza lui pe chiloti etc. Pentru ca e cel mai tare lucru pe care l-ai facut in viata ta, nu fututul care a dus la plod, ci plodul in sine.
Asta sa o luati ca si axioma, ca am vazut ca s-a ridicat problema: deci NU, nu se pune semnul egal intre futut si plod. Poti sa te futi cu toti fetii frumosi, poti sa faci sex cu toti balaurii, poti sa faci dragoste cu toti zmeii, nu se compara cu nasterea plodului tau personal.
Si e enervant, pentru mine cel putin, cand vad atatea comuri cu nu suport copiii, si intuiesc in spatele lor fetite de max 14 ani. Pai normal frate, ca la 14 ani iti doresti sa te futi, nu sa nasti. La 14 ani inca mai faci tu crize de isterie precum plozii pe care nu-i suportati.
Dar, asa cum ziceam, o sa va faceti si voi mari, o sa va futeti si cu cine trebuie si o sa va faceti si voi plozi rasfatati, cei mai rasfatati, ca doar sunt ai vostri.
Scuzati repetarea cuvantului futut.
Nici mie nu-mi plac copii in general.Imi place numai nepotul meu de 5 ani. E misto de mori. E genul de copil care-ti tranteste niste explicatii misto la intrebari de genul “de ce ziua e soarele pe cer iar noapte luna?”.
Iar daca nu-mi plac plozii altora nu cred ca e vina lor, e strict vina parintilor care n-au stiut sa-i educe. Pentru ca acel copil care-ti intinde miere pe pereti o face si acasa, deci de vina sunt parintii care nu stiu sa zica NU.
Copilul tu il educi cum vrei cand e cat un mormoloc. Daca tu il tii ca proasta in brate toata ziua, e normal sa oracaie si la 4 ani ca el vrea in brate. Daca ii dai tot ce vrea atunci cand el cere,copilul nu cunoaste limita si o impinge cat poate (ca-s smecheri ei).
BadPitzi…
)
La faza cu liftul e nasol. Puradelul meu a sarit(1 an si 8 luni) l-a impins pe unul de 10 ani pentru ca s-a apropiat de butonul liftului, puradelul fiind fata.
Desi am o junioara acasa, nu mi-am pus poza ei la messenger, nu ma inmoi cand vad alti copii si nici nu imi vine sa ii pupacesc pe strada si nici nu ii gasesc dragalasi :d… Da’ al meu e al meu. De aia…
ps: poze sexi in oglinda nu am
Din pacate pentru mine, eu am fost copil cuminte. Papam tot din farfurie, luam note bune, nu chiuleam, ma purtam frumos cu vecinii, nu dadeam muzica tare si ai mei aveau grija sa ne lase acasa cand se duceau in vizita “ca sa nu deranjam, cu copiii dupa noi”. Problema cu copiii cuminti este ca sunt neapreciati. Ca de ce stau toate ziua cu nasu-n carte, sa mai ies afara, sa ma mai joc, ca io de ce n-am gagicutz, ca doar sunt fata mare in clasa a V-a, mai iesi si tu in oras, mai distreaza-te, dar ce timida esti, copiii trebuie sa fie mai dezghetati!
Oamenii mari sunt de kkt, ma scuzati!
Unde vroiam sa ajung? A, da! Copiii cuminti sunt neapreciati. Exemple: deasupra noastra a stat pana acum 2-3 o familie de tzoparlani cu un pustan “adorabil” care dadea toata ziua manelele la maxim. S-au mutat. Acuma sta o familie cu coi baietei gemeni care inca nu stiu sa vorbeasca (la 2 ani) dar urla cat ii tin plamanii lor minusculi de fiare in devenire si tropaie prin casa toate ziua. Mama ne-a terorizat toata viata sa nu facem galagie, sa nu deranjam vecinii. Poate pentru ca pe mine nu ma mai afecteaza crizele odraslelor de la 3 (nu mai stau cu ai mei de vreo 5 ani), dar la faza asta sunt putin derutata (ca sa nu zic frustrata): sa-mi fie ciuda pe plozi sau pe mama?
Sunt de acord: copiii ii ai asa cum ii educi. Dar unii parinti incompetenti ne strica tuturor socotelile in viata!
si cand ma gandesc ca toti am fost plozi…
Am inceput un nou joc de leapsa. Eu am raspuns la intrebare si acum iti plasez stafeta tie, pastrez intrebarea pentru ca tartacutza mea considera ca ar fi interesant sa vedem ce raspunde Bad Pitzi la : “Tu ce ai face daca nu ti-ar fi frica?”…De ce Bad Pitzi? pentru ca sunt fascinata de personalitatea si stilul Ei.
Sper sa citesti mesajul si cine stie, poate primim un raspuns…
Pe patul de moarte sta intins un mos de 80 de ani, sot, tata, bunic, strabunic.
I se apropie sfarsitul si de jur imprejurul patului sta toata familia: sotia, toti copiii si toti nepotii si cativa stranepoti.
Toti asteptau in liniste si deodata batranul se trezeste si spune:
-Trebuie sa va spun un secret mare!
Aveam de toate: masini bune cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care ma simteam bine, foarte multi prieteni si un cont mare in banca.
Intr-o zi mi-a spus un prieten ca trebuie sa ma insor ca sa am o famile ca altfel nu o sa aibe cine sa-mi dea un pahar cu apa cand o sa fiu pe patul de moarte. Ei si asa m-am insurat si viata mea s-a schimbat radical.
In loc sa merg la discoteca cu femei care mai de care mai frumoase am stat acasa si m-am uitat la seriale cu sotia.
Masinile le-am folosit doar ca sa duc si sa aduc copiii de la scoala, sa merg la cumparaturi sau cel mult sa mergem in concediu.
Toti bani din banca s-au dus pe scolile voastre, pe hainele si placerile voastre.
Zilele frumoase si libertatea mea…le-a luat vantul! Si acum cand stau intins si astept la moarte stiti ce e cel mai rau din toate?
-Ce, dragul noastru tata? il intreaba cu totii curiosi.
-Nu mi-e sete!!!!!
De acord in totalitate.
Nu mai am ce sa adaug.
[...] ianuarie 21, 2009 at 4:20 pm · Înregistrat sub Questa è la mia vita. A vorbit ea pentru mine. O admir =D [...]
cateodata parca as scrie eu in locul tau, de-aia imi place blogul asta
mie in ultima vreme mi se cam inmoaie vointa,(ceasul biologic, probabil), incep sa cred ca ai mei o sa-mi placa, da apoi ma gandesc cum o sa fie cand o sa planga non-stop,(sunt toata ziua cu fundu’n sus daca nu dorm), o sa vomite pe mine(sigur o sa vomit si eu, si apoi va trebui sa curat dublu), o sa faca caca/pisu, o sa-i iasa dintii,etc. noroc cu instinctul matern
copiii sunt in general groaznici. cand e al tau nu ti se pare, pen ca faci totul cu drag. in schimb cand e vorba de plozii altora, innebunesc sa tre buiasca sa “am grija nu cumva sa nu se loveasca” ca maica-sa e moarta de oboseala si vrea sa fumeze o tigara in liniste.
si da, si eu am uneori o satisfactie inexplicabila sa enervez si sa oftic un copil d-asta pisalog si enervanr>:)
Hey, am auzit ca in China se mananca fetusi (da, fetushi). Cool, huh? :>
La subiect fiind, de 3 ani incoace am avut marea revelatie ca generatiile astea noi de copii sunt cam nasoale…Prea rasfatati si cu mult prea mult tupeu!
Apai eu la 5 ani ii ziceam saru’mana si lu’ vecina care era cu 10 ani mai mare ca mine, nu o comentam cu ceilalti pusti de pe scara, eventual sa-mi exersez noile injuraturi invatate, cum am observat ca se intampla la copiii astia noi…
@nepotu – toti am fost copii, insa nu toti am fost copii enervanti si razgaiati. Eu una, daca nu ma purtam frumos si politiocs(ca sa mai zic de distrus mobila, pereti sau animale) nu mai pupam a doua oara sa ma ia cu ei. Plus, ma apostrofau de imi venea sa intru in pamant, de fata cu gazda.
@mihaela: mi se pare normal sa te enervezi, doar esti mama.
In orice situatie sunt doua parti adverse, fiecare cu argumentele ei: soferi si pietoni, om cu copii si om fara copii, profesorii si guvernul…:)
Nu se poate ajunge la o intelegere, e vorba de ceea ce simte fiecare.
In orice caz, nu am 14 ani, am 25, si instinctul matern nu si-a facut simtita prezenta pana acum, ceea ce probabil ma face sa fiu mai cinica decat tine la capitolul ‘copii’.
In fine, sa zicem ca mai pot intelege cand cineva isi pune pe mess sau oriunde poza copilului lui, dar chiar mi se pare ciudat sa pui poza copilului altcuiva peste tot
Si am o prietena care are copil, si culmea! nu a simtit nevoia sa-l afiseze nicaieri. Se mai intampla si minuni, I guess…;)
A,Mihaela, si daca cineva nu vrea copii sau nu-i suporta, nu inseamna ca are 14 ani, ci doar ca gandeste diferit de tine.:)
@oanamarrria: iti dau dreptate la o faza, nu e musai sa ai 14, poti avea si 25. Si eu eram infantila la 25. Dar din fericire mi-a trecut
@Mihaela: și io cre’că’s acum infantilă, cel puțin în privința copiilor. nu mă simt pregătită pentru unul, mai am nevoie de timp.
Da, si eu sunt infantila, si nu mi se pare un lucru rau. Nu inteleg de ce te bucuri ca ‘ti-a trecut’ infantilitatea, din moment ce-ti plac copiii, Mihaela.:)
La mine e si mai simplu: am caini. Unul dintre ei este total placid, dar Juni este absolut turbat cand intra ceva sub 15 ani varsta. Latra non-stop. Dupa 2-3 vizite de 2 minute (ca mai mult nu puteam rezista nici noi de atat latrat .. si oricum nu am de gand sa imi batucesc animalul din cauza unor neanuntati .. al naibii ca toti se infiinteaza neanuntati) se linisteste lumea. Am rezolvat inca o problema
Hahaha… Destul de nasol ca nu te-ai prins.. nu are nici o treaba “a fi infantil” cu a iubi copiii.. notiuni complet diferite, mai ales in contextul de fata.
) pana nu mi-l facui pe-al meu, care desigur a iesit al mai si al mai! 
)
Aprob pe Mihaela si pe Nepotu! Nici eu nu am fost foarte impresionata de plozi, doar de anumiti (da, nu toti copiii sunt frumosi!! sau simpatici.. asta-i crudul adevar
eu de aia nu tin telefon fix. asa pot pretinde oricand ca sunt la clabucet, ranind la zapada
Fiecare lucru la vremea lui. Mai intai traita viata si copilul facut atunci cand trebuie, cand ti-l doresti si cand te simti in stare sa-l cresti. Ce nu e prea intelept e datul cu parerea cand nu ai habar ce si cum… asteptati sa ajungeti in situatia respectiva, o sa se vada cu totul altfel
Pe mine, din momentul in care am nascut, m-au scos din minti parerile si sugestiile (necerute!)alora care nu aveau copii, dar se simteau experti prin prisma faptului ca avea sor’sa, colega-sa de birou sau vecina-sa un plod, chestie care il facea pe respectivul sfatuitor desigur al mai priceput si mai in masura sa comenteze.. Bleah!..
@Arhi: pey nici io n-am fix, de vreo 10 ani. da’ nebunii sună pe mobil mă nene…
Bravo, Bad Pitzi !!! Acest post este exact pe gandul meu. La fix ! si cel mai mult ma bucur cand vad aici atatea commenturi care sunt in asentimentul acestui post, ma bucur ca mai sunt si alte femei (multe) care gandesc si simt ca mine si au curajul sa exprime acest lucru.
Fac si eu parte dintre acele persoane “infantile” care nu au nevoie de un copil pentru a-si gasi implinirea in viata. Recunosc, nu-mi doresc copii nici acum la 24 de ani si most likely, niciodata.
Eu ca si femeie cu siguranta tin mai mult la linistea mea si confortul meu psihic decat la o chestie mica si galagioasa care saliveaza si urla din toate puterile si in plus, si consuma bani. Din punct de vedere strict economic, pt mine copiii reprezinta cea mai proasta investitie. (o sa detaliez acest aspect, if you guys are interested, sunt obosita si nu am chef acum).
O alta intrebare care ma exaspereaza (intrebare venita din partea mamei mele, a socrilor etc.) “Dar pentru cine munciti atunci ? pentru cine te spetesti muncind atata?” In primul rand, cine zice ca ma spetesc muncind ? si daca aleg sa fac asta, sa muncesc mult etc o fac pentru mine, pentru propria mea bunastare. nu am nevoie de un copil ca sa ma simt implinita ca si femeie si in viata de cuplu. Prefer ca timpul meu liber sa mi-l ocup cu lucruri care chiar imi fac o reala placere : sa dorm, sa citesc, sa ascult muzica care imi place, si in plus, nu concep cum as putea sa-mi impart dragostea pentru partenerul meu cu inca cineva? ca deh..ala micu devine prioritate, nu mai ai loc si timp de iubaceli, relaxari si pur si simplu timp pentru tine insuti vazut ca si individ distinct cu o personalitate aparte si nu doar perceput / a ca o unealta a reproducerii speciei.
@JustMe : imi place bancul cu bunicul !
@Ishtar: well….eu nu am zis asta. eu îmi doresc copii pe viitor și nu consider că un copil nu m-ar face să mă simt mai împlinită. nu acum, dar asta-i altă mâncare de pește. mă distrez, îmi trăiesc viața, mă plimb prin lume și poa’ pe la 29-30 de ani fac și copii. io doar nu mă grăbesc, atâta tot. și, mai mult de atât, n-aș putea niciodată să privesc un copil ca pe o chestiune economică…
bineînțeles…fiecare are prioritățile lui în viață.
Oooo da, spune ca spui pe limba mea! Nici mie nu-mi plac copiii si oamenii nu pot sa inteleaga chestia asta. Nu ca-i urasc, nu simt nevoia sa ii chinui sau sa le fac rau, nici vorba. Pur si simplu nu imi atrag atentia. Nici nu-i observ, ma lasa complet rece. Nu ma intereseaza sa discut cu mama copilului despre progenitura ei, nu ma amuza deloc istorisirile cu “vaaai, sa-l vezi pe al meu ce-a mai facut!!”. Ohhh, te rog nu! Nu ma intereseaza ce a facut, ce NU a facut, ce a mai zis, ce n-a mai zis..
Cand un copil intra in spatiul meu intim, imi creste tensiunea. Nu-mi place sa vina acasa la mine copiii, nu-mi place sa ma atinga copiii, sa se joace cu hainele, bijuteriile sau tatele mele. Sa nu puna mana pe nimic ce tine de mine. Daca vin, stau ca statuia pe pat si nu scot un cuvant, e ok. Dar orice altceva venit din partea lor, ma oboseste instantaneu.
Imi plac numai copiii aia foarte maturi si lucizi. Care scot o vorba la 20 de minute si atunci ceva important sau interesant. Daca-s toata ziua cu “vreau aia” si “vreau si eu ce manca el” imi vine sa fac cu nervii. Astept si eu momentul ala cheie, cand instinctul matern din mine va iesi la suprafata si-o sa simt nevoia sa ma joc sau sa socializez cu un copil…
@Roxi : la noi nu cred ca o sa vina momentul acela cheie, cu declansarea subita si inevitabila a instinctului matern
Sincer sa-ti spun, eu nici nu-mi doresc acest lucru…daca Dumnezeu asa ne-a creat, cu astfel de dorinte in suflet, stie El ce stie
Si DA, si pe mine ma exaspereaza la culme oamenii care pur si simplu nu inteleg de ce eu, ca si femeie, nu ma emotionez deloc in prezenta unui copil sau la ideea de a avea unul.
Ca si cum asta ar fi o scuza…
Mi se pare ca barbatii sunt muuuult mai usor de inteles si de acceptat vis-a-vis de aceasta problema..Daca un barbat zice : “Ma enerveaza in draci copii, nu vreau sa-i am prin preajma” toata lumea zambeste..ca deh..e barbat !
pe cand la o femeie daca s-ar auzi asa ceva, ar fi o adevarata monstruozitate in ochii celorlalti.
Asta se cheama discriminare, dom’le, discriminare pe fatza.
BP, de ce mi-ai sters comment ul ?
am mai postat unul, n-am zis nimik rau 
haha, super tare postul asta. Bravo Bad Pitzi, nu am mai ras asa de mult. Referitor la copiii mici si la oamenii care nu isi anunta vizitele si eu am aceleasi pareri, diferenta e ca mie mi s-a si intamplat de multe ori sa vina unii la mine fara sa anunte.
@Ishtar: nu l-am sters, nu fusese aprobat inca. atunci cand comentezi nu apare imediat pentru ca tre sa le dau io drumul pe teava. nu se comenteaza la liber
pfoai nu suport sa primesc vizite neanuntzate…dar eu cand sunt sg acasa inkid soneria nu is curioasa,n’am nici un stres;cat despre copiii rasfatati,deci sincer…is rasfatati din cauza parintilor,pt ca nu stiu sa ii astampere,imi vine sa URLU cand vad ca copiii fac numai tampenii si imi distrug casa si parintii stau si fluiera…cva de genu i-am adus p la tine mai ocupa-te si tu drq d ei…deci nu p copii imi vine sa-i iau d cap ci p jegurile d parinti
Copiii plac tuturor, din cate stiu eu, oamenii sunt programati sa simta simpatie fata de copii, ca mai este cate unu la care ii lipseste gena aia, e posibil.
.
Mai degraba problema se pune la capitolul rabdare, la tine in vocabular, BP, nu exista cuvantul asta
Eu pot tolera (am avut nesansa sa si imi pun in practica rabdarea) si cateva ore copii impertinenti, prost crescuti, nesupravegheati de parinti (sau cu parinti napasatori), si am supravetuit, dar era cat pe ce sa ii dau una peste cap parintelui, deoarece plodul incerca sa ma muste, pentru ca nu il lasam la calculator…
Offtopic: apropo de cenzura, ar trebui sa pui un post si cu mesaje cenzurate, sa vedem si noi ce te atinge pe tine, Inima de Gheatza, la corason
.
Mean Bad Pitzi!:))Asa facea si Miranda in Sex&the city…
pai daca ti s-ar fi intamplat ce mi se intampla mie cand aveam vreo 11 12 ani….eu am un frate..mai mic.si fratele asta a meu are prieteni.si prietenii parintilor au prieteni cu plozi de varsta astuia…si de fiecare data cand era necesar…sau ma rog..ce facea mama?¨dalia ai tu grija de copiii in camera lu´fratetu´sa fie cuminti da¨?ma scotea din minti chestia asta..pt ca nici eu nu suport copii mici…cam de 4 5 ani….si cand sunt mai multi sunt mai puternici si se cred mai smecheri…
Cand sunt mici sunt niste bucati rosii de carne si mucoase care mai si vomita pe deasupra .. cand mai cresc sunt acceptabili , uneori chiar draguti dar raman niste fiinte “diabolice” care prin plans te tortureaza si iti tocesc creierii unul cate unul , obligandu’te si luptand impotriva ta .. iar cand simt ca ei pierd batalia .. te parasc , cheama ajutoare : mama .
Mai rau e ca nu poti sa ii ranesti , sunt totusi copii ……
Unora le plac copiii, unora nu. e ca si cum unora le plac bicicletele si altora masinile si fiecare poate da argumente pana maine despre asta.
Nu inteleg de ce mamele se simt ranite sau jignite daca cineva spune ca nu ii plac copiii. Mie imi plac copiii, toata viata am lucrat cu copii, si asta fac in continuare, doar ca nu simt nevoia sa am copii, si nici nu imi plac toti copiii, doar pentru ca sunt mici si dragalasi.
Nu stiu, societatea ne baga in cap ca toti copiii trebuie iubiti cu orice pret, ca sunt cel mai scump lucru din lume. Nu. Copiii sunt doar modalitatea de a perpetua specia. Si cumva, nu stiu cum, ne fac sa ne simtim si fericiti si mandri de noi ca-i avem. Asta e tot din cauza instinctelor si a hormonilor si a dracu’ mai stie ce. Ceea ce nu zic ca ar fi o chestie rea. E doar o chestie, si atat.
In orice caz, ideea e ca mamele nu ar trebui sa se simta afectate direct cand cineva spune ca nu suporta copiii. Ele au ales optiunea de a avea copii, altii au ales altceva. E foarte simplu. Nu trebuie sa se iste o batalie pe tema asta. Peace!
Si sanatate copilasilor vostri si pisicii mele!
Banuiesc ca, ma repet fiindca nu mi-a luat primul comment, ca-n imaginatia ta cei ce te-au vizitat nu citesc blogul lu` matale. Fiindca, tare curios as fi sa le vad reactia. Dar, stai, ca totul a fost in imaginatia ta.
@ Ishtar: Ce bine daca gandea si mama ta la fel ca tine, ne scutea si pe noi de niste aberatii. “Din punct de vedere strict economic, pt mine copiii reprezinta cea mai proasta investitie” daca am ajuns sa comparam un copil cu o investitie, ca si cum ti-ai cumpara o masina, apartament, e de rau.
de asta ne numim romani,pt ca vine cineva cu mai multa personalitate ca si noi care spune nu imi plac copiii si sarim toti sa ne batem cu pumnii in piept ca uram copiii,ca nu ii suportam,ca nu o sa facem vreodata…mi se pare trist in primul rand sa nu poti sa zici cu adevarat ceea ce crezi,mi se pare trist ca suntem o adunatura de lingai chiar fara motiv doar ca sa primim o mangaiere pe cap in cazu asta de la bad pitzi” bravo mama ,esti de acord cu mine ca plozii sunt groaznici” dar cel mai trist este chiar sa sustinem afirmatia in cauza cum ca ceea ce numiti voi plozi sunt groazanici.ba nu,sunt minunati,sunt cele mai de pret fiinte,cele mai sincere si cand urla si cand vor cu disperare sa apese pe butonul de la lift,sunt cele mai valoroase achizitii din pc meu de vedere,sunt ceea ce poate fi numit cu adevarat la un om realizare,sunt sufletele care iubesc cel mai mult si se tem cel mai tare,sunt singurele care sufera cu adevarat si rad cel mai cu pofta si sunt fiintele care merita cel mai mult iubite,intelese si protejate.nu zic ca nu sunt si copii rai sau nastrusnici dar asta nu ii face demni de ura,fiecare e cu personalitatea lor,sunt ei mai rai decat noi care barfim,uram si nu suntem capabili sa intelegem?nu am vrut sa tin o lectie de morala nimanui aici dar mi se pare aiurea sa vad 50 de commenturi cu “bad pitzi,mi-ai citit gandurile si eu urasc copiii…”. e usor sa ii urasti pt ca trebuie sa ai cu adevarat suflet ca sa ii poti intelege.eu nu am copii dar daca viata din romania mi-ar perimte-o as face 10.
Bravo BadPitzi!!!Nici mie nu imi plac plozii si nu fac niciun efort sa ma prefac…nu mi-au placut, nu imi plac si nu imi vor placea niciodata! Mai mult decat atat urasc comentariile gen..”vei vedea in cativa ani cum iti vei schimba mentalitatea”, sau incercarile stupide de a ma convinge ca nu am dreptate si ca de fapt sunt un fan al plozilor. Bad joke!
Cel mai mult mi-a placut cand eram in tren si aveam vreo 4 ore de mers, si eram deja nervoasa ca nu aveam suficient loc sa imi intind picioarele cand…din senin incepe si un plod sa urle, si sa urle si sa urle si parintii nu ii faceau nimic..Si a urlat 3,5 ore din 4…Si e mai grav ca nu plodul este vinovat pentru o astfel de situatie ci parintele care il rasfata…
Mai mult decat atat de ce ar trebui sa inteleg si sa suport un plod doar pentru ca parintii sai habar nu au sa ii stapaneasca reactiile necontrolate? Daca incepeam eu sa tip, sa urlu, sa bat din picior…sigur opreau trenul ca sa fiu dusa cu salvarea la nebuni…dar plodul poate pentru ca e plod si e mic si nu intelege…I don’t care!
@Nepotu’ : fiecare isi cunoaste prioritatile in viata
si daca mama mea gandea la fel..well..nu eu am cerut sa ma nasc..sau cel putin nu-mi aduc aminte
Dar fiecare are dreptul sa aleaga cum anume isi va trai viata.
@Lavi : frumos ai scris. Cred ca ai un suflet mare.
Dar sa stii ca eu cel putzin nu mi-am exprimat parerile aici doar pentru a primi o mangaiere pe cap de la bad Pitzi (ba dimpotriva, nu cred ca i-au placut deloc comment urile mele referitoare la chestiunea economica pe care o implica un copil) ci pur si simplu am simtit nevoia sa spun si eu ce simt vis-a-vis de acest subiect, ca si alte femei de aici. Peace to you !
@Ishtar: ai dreptate, comparatia copilului cu investitia economica nu ma reprezinta deloc
Deci nu ma injurati ca sunt de aceeasi parare cu Ishtar la faza cu investitia economica.
Stiti faza din Idiocracy cand tipa desteapta zicea “We cannot have a baby, no, no, with the market as it is today”!
Asa gandesc si eu. Sincer.
Un copil mananca toate resursele. Pe toate. Nu numai nervi si ore de somn, dar si bani. Multi bani. E ca un sac fara fund.
Deci daca nu ti-l doresti si ti-e teama ca ti se imputineaza banii, nu il fa!
Si mai cred ca in ziua de azi iti trebe bani seriosi ca sa iti permiti copii si sa le oferi tot ce nu ai avut tu pe vremea secerei si a ciocanului. Si lasati-ma cu “unde mananca 2 guri, mananca si 3″. Asta este gandire de la sate.
Ma uit la saracii parinti care trebe sa isi opereze copilul in strainatate pe 35 000 de euro, ca altfel moare si ei traiesc din 10 milioane…aia la ce au mai facut copii?
Bravo Creatrix, in sfarsit un om care are curajul sa puna punctul pe “i”.
“Un copil mananca toate resursele. Pe toate. Nu numai nervi si ore de somn, dar si bani. Multi bani. E ca un sac fara fund.” Bine zis ! si din pakate, in Romania de astazi, nu ne prea putem permite sa facem investitii proaste, nu ?
glumesc aici, nu-mi sariti in cap.
Cand ziceam de problematica economica pe care o implica aparitia unui copil intr-un copil, ma refeream la urmatoarele : dupa nastere, o femeie care lucreaza in sectorul privat (cum este si cazul subsemnatei), desi are dreptul la 2 ani concediu de maternitate, daca nu se intoarce dupa 6 luni la birou, poa’ sa zica adio job ului respectiv. Lucru verficat.
Si apoi, stim cu toatele ce greu este sa-ti gasesti un job bun in Romania astazi si sa-l mai si pastrezi..eu una personal nu m-as risca…
Urmeaza apoi o intreaga epopee de cheltuieli si sacrificii (si pb cu gasirea unei baby sitter etc), lucruri care au menirea sa spulbere linistea si echilibrul financiar al unui cuplu. Am hotarat de comun acord cu partenerul meu ca intr-adevar NU, nu am fi gata sa renuntam la toate acele mici placeri care ne fac viata mai frumoasa (cum ar fi iesiri periodice la restaurante cu bucatarie internationala, excursii, haine de calitate, momente intime in doi etc.) doar pt ca zic unii si altii ca un copil iti face viata mai frumoasa.
La urma urmei, fiecare dintre noi isi cunoaste limitele, fiecare stie ce anume este mai bine pt el, ce anume il face fericit, nu ?
Puteti zice ca sunt egoista, zgarcita sau mai stiu eu cum. Dar cel putzin stiu ca nu sunt ipocrita si am curajul sa spun cu voce tare ceea ce gandesc si ce simt.
Sunt atatia oameni, care de frica judecatilor si prejudecatilor, se ascund dupa clisee si se autocenzureaza. Adevarul e mai sanatos zic eu .
P.S. Bad Pitzi, sa stii ca si eu am timpane fragile si urletele plozilor ma irita in draci.
@Ishtar și @The Creatrix
Fetelor, într-o oarecare măsură aveți dreptate. Niciodată nu simți că ți-ai permite un copil. Da’ dacă toți ar gândi la fel, ce facem, nu ne mai înmulțim? Un copil costă, și încă mult, numai venirea lui pe lume te lasă fără vreo 2000e. Iar noi muncim și muncim și poate ajungem la concluzia că niciodată nu vom putea avea unul pentru că pretențiile noastre se ridică la mai mult, și mai mult. După ce-l faci vezi că reușești să trăiești, poate mai greu, dar reușești. Cunosc muuulte cazuri. Și nu o să moară din cauza asta. Adevărat că dacă nu ți-l dorești, mai bine nu-l faci.
Dragele mele,
Unu la mana, eu mi-am exprimat parerea care coincide de data asta, cu parerea lui Ishtar. Nu inseamna ca noi avem dreptate si ceilalti gresesc.
Fiecare ne dorim lucruri diferite deci hai sa nu ne luptam in “semnificatii” si in “intelepciuni”:-) ca fiecare avem o parere si merita respectata.
Parerea mea tine de ideea de individ care face rau sa renuntze la el pt. familie si pt. ca “asa trebuie” (what the fuck is TREBUIE?)si “sa intru in randul lumii”. (fac eu ceva pe lume). Am vazut oamneni minunati care au uitat de ei pentru ca a aparut un urlator mic si sincer, e umilitor pt TINE sa faci asta. Eu as vrea un copil care sa inteleaga ca desi il iubesc, nu o sa ma ingras/uratesc si nu o sa stau la cratitza ca ultima tembela pt el. (sunt shanse mici sa inteleaga la maturitate, dar sunt si sper ca asa va fi).
Aceste chestii incetatzenite “trebuie”, “societatea”, “celula”, “familie”, “religie”, acestea merg de minune la sat, insa in momentul in care ai ambitii mari/cariera/intelect/arta and stuff, copilashul ala roz o sa mai ashtepte.
Desi mi-am promis ca nu mai comentez nimik la acest topic, nu pot sa ma abtin si sa admir felul in care Creatrix a facut apel la toleranta.
“Fiecare ne dorim lucruri diferite deci hai sa nu ne luptam in “semnificatii” si in “intelepciuni”:-) ca fiecare avem o parere si merita respectata.” Foarte bine punctat ! Imi place ca exprimi foarte bine in cuvinte lucruri la care poate ca multi dintre noi se gandesc dar nu au curajul sa le spuna cu voce tare.
Partea cu ingrasatu si uratzirea dupa nastere…dap, ma ingrozeste acest aspect al problemei.
@The Creatrix : ai cumva vreu blog ? ca numele tau imi pare cunoscut..
@Ishtar: e la mine in blogroll
@The Creatrix: nici eu nu sunt de parere ca atunci cand ai copil TREBUIE sa faci lucruri, sau ca TREBUIE sa ai sot ca sa ai copil sau alte “conventionalisme” de genul. Si imi place femeia care e mama dar si femeie in acelasi timp. After all…nu suntem animale. Daca suntem, suntem sociale.
Haaaaa sa moara fi-mea =))=))
Aia cu apasatul pe buton a fost cea ma jmekera faza de azi mai jmekera ca faza aia cu rahatul care a cazut din cer la Craiova =))
Te fac nevasta-mea sa inebunesc =))
Fetelor, asta e ultimul meu comentariu la acest post.
Multumesc de apreciere, Ishtar.
Despre blogul meu de care intreba Ishtar: eu scriu literatura si blogul multimedia the creatrix este proiectul meu cel mai important. Nu scot un leu din asa ceva.
DAR acest blog este unul dintre motivele pt care nu imi desfac picioarele si nu procreez. Tin prea mult la lumea mea. Nici macar nu conteaza platforma (wordpress), conteaza ce am acolo.
Rest my case, ne vedem pe alte postari ale lui Bad Pitzi.
lasa ca a a mai facut omenirea copii si in vremuri mai grele. conteaza foarte mult sa ti-l si permiti, dar mai mult conteaza sa-l doresti. Daca ar fi sa astept pana mi-l permit…as astepta pana as avea resurse nelimitate ca “ce ma fac in cazul in care ii trebuie o operatie de 500.000E in China????”
@ishtar: pentru partea cu jobul si concediul maternal, exista avocati, si cred ca mai poti scoate si o suma frumusica de la angajator:D(sunt rea, stiu, da nu e gratuit)
Trebuie sa-l doresti ca asa simti tu, ca asa te vei simti implinit, nu ca sa iti dea cineva un pahar cu apa cand esti pe patul de maorte, si nici ca sa-ti tina de urat(pentru asta exista animalutze de casa).
Nici eu nu am instinct matern, da imi plac copiii altora, imi plac pentru ca mereu ii domin si ma asculta, nu ma impresioneaza plansete si urlete, da e misto.
Si ce misto e cand esti la masa in oras ( la restaurant, cafenea, bodega de la colt etc.) cu iubitul la conversatii intime sau cu fetele la o barfa si la masa de alaturi sade o familie cu un plod zgomotos! Si zbiara si face ca toate alea ca nu stiu ce nu-i convine, ca nu stiu ce vrea el sa faca si nu i se da voie. Si parintii il cocolosesc, nu-l cearta, nu-i zic nimic si nu il fac sa se potoleasca. Ei chiar nu-si dau seama ca bruiaza atmosfera si deranjeaza persoanele din jur? Sau li se pare ca e normal, ‘Ce vrei dom’le, e copil?!’
Asta e ceea ce numesc eu proasta educatie. Nu zic ca mereu e asa. Am dat si eu un exemplu.
Inteleg in ce situatie sunt parintii, inteleg ca poate nu au alta solutie decat sa-si care copilul cu ei pe peste tot, dar asta nu-i scuza. Sa nu mai zic ca daca asa-linveti, asa-l ai.
@JustMe : “Trebuie sa-l doresti ca asa simti tu, ca asa te vei simti implinit, nu ca sa iti dea cineva un pahar cu apa cand esti pe patul de maorte, si nici ca sa-ti tina de urat(pentru asta exista animalutze de casa).” Corect ! Total de acord cu aceasta afirmatie ! M-ai ajutat sa-mi pun ordine in ganduri.
Asadar: daca simt ca nu un copil ma va face implinita iar acesta reprezinta mai degraba un impediment in calea confortului si linistii mele decat o mare minune care imi va schimba viata (se poate sa o schimbe, dar in rau
) atunci mai bine nu-l fac. NU, de o mie de ori nu.
La urma urmei, a face un copil din teama de singuratate la batranete..nu stiu cum sa zic..dar mi se pare o dovada de egoism. Adica faci un copil pt nevoile tale, nu pt ca-l iubesti etc etc. In plus, eu admir acei parinti care adopta copii. Asta da iubire adevarata ! sa iubesti cu tot sufletul un copil care nu a iesit din tine dar in ochii caruia iti vezi implinirea!
o da..subiect delicat. Copii inca nu vreau sa am thoamne fereste, sa-mi stric eu inutil ore din viata dedicate ingrijirii si rasfatarii plozilor… nici macar nu pot sa ma imaginez in ipostaza asta cu un copil in fiecare mana cu laptele pe aragaz care da in foc, cu injuraturile mele politicoase si desigur cu un munte de pampersi in cosul de gunoi. No thanks!
Bianca, vezi ca esti si proasta si imputita. Unu, cand ai plozi, ti laptele in tzatze, nu pe aragaz, secundo, daca faci un munte de pampersi in cosul de gunoi inseamna ca esti ingalata rau, deci iti dau un sfat: incearca intai sa inveti sa duci gunoiul si pe urma gandeste-te la plozi, pana una alta cred ca te vor manca gandacii cu tot cu muntele de gunoi.