Chestia aia cu toată mâna
25 Iunie 2009
Lângă casa noastră începuse construcția alteia, care la momentul de față are fundație, ziduri ridicate și e înconjurată de gunoaie și moloz. Și atât. Au pus un afiș cu ‘de vânzare’. Arată dezastruos, nu numai că-i neterminată sau înconjurată de gunoaie ci pentru că i-au căzut balcoanele și prispa (sau să zic porch-ul?), semn că-i tare bine făcută. Prețul? 130.000. Asta-i irelevant, că nu aici bat.
E un moșulică ce are grijă de casă. S-a instalat într-una din încăperi, și-a bătut niste lemne în locul unde ar trebui să fie geamul, are probabil o butelie la care-și gătește și își face veacul p’aici având chipurile grijă de casă. I se dă probabil o sumă infimă de bani pentru treaba asta.
De când ne-am instalat noi aici moșul e numai ochi și urechi. Ne-a studiat îndelung pe toți, ce mașini avem, cât stăm acasă, la ce ore venim, la ce oră mâncăm. După vreo săptămână de tăcere ne-a abordat zicându-ne că ne ia el gunoiul, că-n zona asta nu vin gunoierii. Așa c-am început să cinstim moșu’, ne-am zis că merită. O bere pe zi, o pâine, un tricou, din astea. De fiecare dată când am făcut un grătar i-am dat și lui. Începuse din ce în ce mai tare să se bage în seamă, cum ieșeam pe terasă cum venea să mai zică ceva. A trecut ceva timp și moșu’ nostru a început să ne ceară bani. Că lui îi e greu, că el a mâncat azi terci de 5 lei, că nu l-a platit șefu’, că moare de foame. I-am explicat frumos că noi justificăm cheltuielile companiei și că îl ajutăm cu mâncare când putem, dar să nu ne mai ceară bani.
N-a înțeles. Oamenii ăștia nu înțeleg. Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Eu nu sunt de acord cu datul banilor. Îți dau o pâine, o bomboană, o țigară, o cană cu apă. Nu-mi cere bani, n-o să vezi, nu mi se pare normal. Bani îi dau lui mamai-mea când i-a întârziat pensia, bani îi dau fratelui mai mic să iasă-n oraș, bani îi dau lui maică-mea de fiecare dată când are nevoie. Nu o să dau niciodată bani unui străin, dar asta nu înseamnă că nu îl voi ajuta dacă pot. Și nu apreciez deloc când ți-am întins un deget și îmi iei mâna. Dacă am dat un deget înseamnă că doar un deget pot și ar trebui să înțelegi, să apreciezi și să zici mulțumesc. Nu să pleci bombănind că după ce te-am hrănit n-am vrut să-ți dau și bani.
Opusul. Acu’ câțiva ani mă îndreptam spre casă de la servici, foarte grăbită, voiam să urc 10 minute să fac un duș și să o întind înapoi. Era seară, strada mea era îngropată-n beznă, nu prea vedeam pe unde merg. Fac dreapta să intru pe strađă și-mi sare pe capotă o babă, care la propriu mi-a sărit pe capotă, dând din pumni și urlând. Io stresată și mai grăbită ca oricând, trag de volan să ajung cu geamul în dreptul ei și-o întreb ce-a pățit. Îmi spune plângând că i-a murit soțul și trebuie să ajungă acasă dar că are probleme la un picior și nu poate să meargă, nu trece niciun taxi și nu știe cum să ajungă acasă mai repede. Și că, evident, s-o duc eu. Înafară de faptul că, paranoică cum sunt din fire, nu aveam încredere că spune adevărul, mă grăbeam ca dracu’, chiar trebuia să mă întorc urgent la treabă. Și să fac duș. Și să mă schimb. O întreb unde stă, mi-a dat o dumă din aia gen comuna Berceni, am făcut ochii mari și i-am zis că îmi pare rău, dar nu pot. Și-a’nceput baba mea să plângă și mai tare, se lipise de mașină. Mă simțeam ca dracu’ și îi spun c-o duc până la o intersecție unde sunt taxiuri multe. Ea zice da, mă dau jos să o ajut să urce în mașină și constat că într-adevăr avea probleme la un picior. Intersecția era la 3 minute de unde eram, am dus-o și, făcându-mi-se și mai tare milă de ea, îmi zic să fac un compromis:
“Haideți să vă dau niște bani pentru taxi, dacă tot nu pot să vă duc acasă măcar vă ajut așa”. La care baba:
“Nu fetiță, mulțumesc, nu-i vorba de bani, că am. Doar că nu aveam cum să ajung la un taxi. Mulțumesc mult, sănătate” Am ajutat-o să se dea jos, am suit-o într-un taxi și-a plecat.
Oameni și oameni.
Mai bine lasi laptopu ala in sertar
@drull: promit că așa o să fac. scuză-mă că te-am deranjat. sper să mă ierți.
mda e un trend..si pe mine ma enerveaza cind cersetorii imi aplica un tarif..gen’imi dai si mie 5 lei?’
NOT.daca vreau iti dau cit, cum si ce vreau.
drull = to be boring or full of nothingness (via urbandictionary.com)
@raluxa: și dacă nu era așa…tot așa era
)
este o vorbă cu facerea de bine.. din păcate oameni care aşteapta doar un gest pentru a te asalta cu cereri există peste tot.. şi sunt mulţi. Sunt de acord cu tine BP, nu ar trebui să dăm bani decât celor apropiaţi. Altfel ii recompensam pentru faptul ca au cerşit, ce mesaj e ăsta?
@drull: ai cateva problemuţe.. dar relaxează-te.. cu timpul vei putea lega mai multe cuvinte unele de altele astfel încat să poţi edita perfect câteva fraze.
spui ca aia e casa voastra si apoi ca justificati cheltuielile companiei. ce mi-a scapat?
E o fetita care canta la acordeon in metrou. Canta foarte frumos. She’s earning that! Astia da!
Eu am asa o colega la master care e atarnache pe fata, mereu se autoinvita cu masina oamenilor, mereu sa manance moca etc. Si faze de genul “Vii la curs azi? Ia-ma si pe mine”. Culmea nesimtirii insa a fost cand atunci cand i-am spus ca mi-am lasa masina in gara pentru o saptamana cat sa ma duc in CT (stiam ca plec pt o zi si s-a prelungit sederea…) mi-a zis: “Aaaa, de ce ai facut asta? Nu puteai sa mi-o lasi mie zilele astea? Stii ca n-am masina! Te duceam eu la gara si te luam!” I was like WTF? Sa mor de mi-as fi permis asa ceva! Cer un lucru cuiva intr-o situatie de genul: sunt in maieu, da tornada, cer un hanorac sa nu mor pe strada! Fel de fel de oameni…
Stiu si io pe unu care spune” sa-ti traiasca ,sa-ti dreaga, sa faca…da-mi si mie 3 lei. Si daca ii dai totusi 1 leu…te ia la misto..se tine de tine sa completezi pana la 3…cateodata te spurca” Din cauza lui am ajuns sa evit pasajul unde isi face veacul…ca nu vreau sa-mi ies din pepeni odata si sa ma dea in judecata ca i-am dat un capa in loc de 3 lei:D
@jinx: ne-a dat compania casă =)) nu măi, e casa în care stăm pentru o perioadă, pentru că suntem în deplasare. e închiriată.
Am avut si eu doi profitori de genul asta pe langa casa .Le-am tot dat mancare , haine , tigari . Pana intr-o zi cand m-au calcat pe batatura . A dracului deja se uitau urat cand nu le dadeam destul . Sti cum am scapat de ei ? Le-am dat de lucru . Le-am adus doua galeti , perii si le-am spus ca primesc bani dupa ce-mi spala masina . Evident am ramas cu masina nespalata . S-au volatilizat si de atunci daca din intamplare ma vad trec pe partea cealalta a drumului .
cersetori din asttia sunt si printre noi, la scoala
iti cer 10 mii sa-si ia un corn, pleaca de la tine, merg prin toata clasa si dupa ce strang vreo 100 de mii se duc si isi iau tigari
si pentru ca am nesansa sa stau la tara, mai in fiecare zi trebuie sa vina cate o tiganca sa se planga de alde maicamea sa ii dea faina & co…
Asta-i problema cu oamenii in ziua de azi, nu stiu sa aprecieze nimic. Daca ajuti pe cineva, persoana repectiva te ia de prost si profita de tine, vrea tot mai mult, fara pic de bun simt. De fapt, le lipseste bunul simt, nu e vorba de apreciere
Se intampla de multe ori, ca oameni pe care la prima vedere ii consideram demni de mila si ii ajutam cum putem, sa se poarte, din lipsa de educatie as zice, asa cum spui tu ca a facut mosul cu voi.
Mai grav este cand asa se poarta oameni de la care ai pretentii. Adica asa zisii prieteni, pe care zici sa ii ajuti ca-s la ananghie,ei se invata sa ceara si se asteapta sa le dai, de parca e datoria ta bunastarea lor. Ca sa nu mai zic de cazul in care ai avea si tu odata nevoie de ajutorul lor.
Era o vorba: “Cand ii dai ii fata vaca, cand ii ceri ii moare vitelu’”.
bre,mie-mi place de tine!
Cand eram prin liceu mi-a cerut o tigancusa de max. 10 ani sa-i dau bani, si cand am refuzat-o, mi-a tras cu toata puterea un pumn in ovarul drept…tinant cont ca sunt slabuta, m-a durut 2 zile. Pe moment n-am reactionat nicicum, cred ca eram prea socata si ma durea prea tare, da’ oricum nu puteam sa-i fac nimic (desi era jumate cat mine), ca sigur sarea toata satra pe mine.
Asta nu m-a impiedicat sa mai ofer altor puradei mancare cand imi cereau bani, si sa fiu refuzata “elegant”, ca sa zic asa. Iar apoi, cand am mai citit prin ziare ca nespalatii astia de pe strada fac pe zi poate cat fac eu intr-o saptamana, m-am lasat pagubasa… tre’ sa-mi inspire foaaarte multa mila, si de preferinta sa nu fie tigan, ca sa primeasca ceva de la mine. Total de acord cu prima parte a postului tau. A doua suna a film horror, daca iti punea baba un cutit la gat, sau daca iesea careva din boscheti dupa ce te-a oprit ea?
Esti curajoasa rau, io nu deschideam usa, eventual ii chemam un taxi de pe mobil…
in orasul unde locuiam pe vremea cand eram mica si antipatica -acum sunt mare si mult mai antipatica- era un nene. un mos. in carucior. si statea mereu langa o trecere de pietoni la ora la care eu veneam de la liceu si trceam strada. cand puteam ii dadeam cate 5 mii- ca mie maica’mea imi dadea 10 mii.. si azi asa, maine asa.. o luna, doua, trei…. intr’o zi trec strada cu rucsacul meu in spate si nenea ma roaga sa ii dau 5 mii. ii raspund “imi pare rau, azi nu am, mama mea a ramas fara loc de munca” iar el , cu ton afurisit mi’a raspuns “te’n pi.da ma’tii” si a scuipat in urma mea.
de atunci nu mai dau bani.
am auzit apoi ca se vorbea prin oras ca tocmai acest nene, avea cont in banca si era “destul de plin” de bani.
vorba aia- care aparea scrisa pe usa mea in dormitor: facerea de bine e fu.ere de mama!
Noup, yo sunt de parere k in general multi merita sa moara, inclusiv de foame.
)
Totusi incerc sa ajut oamenii, in cazuri exceptionale si acolo unde simt eu ca trebuie. Nu ma refer aici la ajutoarele pe care le ofer din interes, alea sunt o categorie aparte. Ma refer la ajutoarele benevole, oferite din suflet.
Si am oferit si bani, desi sunt un om de o zgarcenie rara: de ex am intalnit intr-o seara pe la ora 23:00 un cuplu de basarabeni undeva pe Calea Victoriei la Hilton si m-au intrebat incotro vine 13 Septembrie si cum ar putea sa ajunga acolo. Le-am raspuns ca e destul de departe si ca ar fi bine sa ia un taxi fiindk 13 Septembrie e in spatele Casei Poporului. Dar ei veneau pe jos cu bagaje de la Gara de Est fiindca nu aveau bani de taxi si vroiau sa ajunga in 13 Septembrie tot pe jos. La care le-am oferit 10 Ron cu gandul ca oricum voi pierde in cazinoul din proximitate de 70-80 de ori mai mult in seara aia asa k macar sa-mi salvez si eu sufletu
In rest la mine e un fel de seceta: nici nu dau nimic nici nu astept nimic de la nimeni.
Si fii atenta ce spun: nu dau nici macar bacsis la restaurant! Si-asa da toata lumea de ce sa mai dau si yo care sunt porc =))
# cei mai tari sunt aia care stau la intrarea unei patiserii si itzi cer bani: “sa imi iau si eu o paine”. cretina de mine, se gandeste hai sa ii iau si eu lu ala ceva de mancare, ca nah, foame si pofta mii se face si mie daca stau langa o patiserie. si cumpar si pt el ceva, ca apoi sa ma trezesc injurata k ii dau mancare si nu “bani pt mancare”. nu mai bine nu ii dadeam nimic??? macar nu ma injura.
# ah sau aia care spala parbrizuri, stai cu masina frumos la semafor, trece unu si hop itzi arunca cu apa cu chestia aia inainutru, si se apuca sa “curete” l ele. cateodata nici nu poti sa ii deslipesti de parbriz…daca nu le dai bani… mai si scuipa…doamne…. ce nuu ii suport.
mi-am amintit acum si de alea care stau pe strada, pe la semafoare cu copilu in brate. eu de fel nu suport copii, dar mi se face pielea de gaina cand ii vad pe saracii copii, taratzi zi de zi, ca sa castige masa cate un ban.
Eu in cele mai multe cazuri dau, pentru ca altfel ma simt ca ultimul om si ma astept sa ma trazneasca din cer.. Degeaba am vazut Filantropica, degeaba am aflat ‘jdemii de cazuri despre destui care fac mai multi bani ca mine cersind.. Daca e batran, mai ales, si nu tigan (da, sunt rasista, si?!), dau!
O fi si o forma de egoism, ma stii, dau ca sa ma simt eu bine.. sau pentru ca oi fi prea fraiera.. Dar mi-a ramas in cap vorba unui amic de-al meu: “ma, eu am dat, ma stiu cu sufletul impacat, ce se intampla mai departe treaba lui, nu ma intereseaza, dar exista o sansa mica, mica sa fi avut omu’ nevoie.. “
Ce-i drept, eu n-am prea dat de nesimtiti care sa ceara mai mult sau sa injure.. Doar de multumiri umile..
vai de curu meu BP…nu esti normala…sa ma ierte D-zeu insa eu nu ajut pe nimeni…faptul ca locuiesc in America..si faptul ca aici se poarta arme…si faptul ca cei mai periculosi criminali sunt cersetorii…ma face sa fiu a dracu’ si sa nu ajut pe nimeni…veneam o data de la film…era 11 noaptea sa zic..si fusesem cu niste prieteni..dupa film..fiecare s-a dus la masina..masina era parcata intr-o parcare etjata…cum ma indreptam spre masina..pac..sare un negru dintr-un colt al parcarii sa-i dau $5..efectiv m-am cacat pe mine de frica…asa speriata am fost…oh doamne..noroc ca au trecut o gasca de oameni la momentul potrivit…ca l-a speriat si a plecat…si in RO cand stateam ma feream de ei…insa aici…pfff..am pepper spray in poseta..si poate curand o arma:D who knows:P
anyways..nasoala faza cu babuta…e aiurea cand se intampla ce ti s-a intamplat tie..eu una nici in baba n-as fi avut incredere…sunt f paranoica..prefer sa ma injure de mama focului decat sa-mi ia gatu:D
Parmalat…sa-ti fie rusine..gandeste-te daca ai fii u in locul ospatarilor…ca aia saracii din bacsis isi castiga painea..nu din salariu…ca salariu e mizer..si in RO si peste tot…pana si-n US e min pe economie…cred ca ai putea sa te rupi de la buzunar sa le lasi cativa lei..sau ma rog..cat se lasa:)))
si asa am descoperit noi latura umana a lui bad pitzi!
Asta, pe scurt, e un fel de “daca ii dai nas lui Ivan, ti se urca pe divan”. Si cei mai inventivi dintre Ivani mi se par cei care cer sume atit de mici incit practic nu au ce cumpara cu ele, insa mici, nesilit de nimeni le dai mai mult.
Asta imi aduce aminte de bancul urmator:
La un colt de strada, o tiganca vindea clasicul cornet cu seminte. Unu’ mai shucar de felul lui, trecand zilnic pe acolo ii lasa pretul (un leu) pe un cornet, dar fara sa-l si ia cu el. Intr-o buna zi tiganca il opreste pe individ, la care el zambind ii spune: “Stiu, m-ai oprit sa ma intrebi de ce de ani de zile iti platesc un cornet de seminte dar nu il iau niciodata”. La care tiganca ii raspunse “Nuh moshule… Te-am oprit sha-ti spun ca de luni se schumpeshte! O sa fieh 2 lei!”
Pa si noapte buna!
Mosu’ ala cre’ka-i tata lu’ Marius. O ajuns vai de pula lui la batrinete dupe ca toata viata i-au tocat femeile banii. Asa ca BP nu-i mai da nimic, zi-i sa mearga la alea care i-au papat chenzina sa-i dea de mincare…
@Alecos: Io la tigancile cu prunci in brate le zic sa ia viteza, ca puradelu’ nu seamana cu mine asa ca n-am de ce sa-i dau bani.
Ai promis ffs!! Oricum ,Drull tot asteapta sa iesi din casa
@comp – http://www.urbandictionary.com/define.php?term=suck+my+cock
(Drull stie ca aici numai Pitzi isi face nevoile)
Mda! Gen facerea de bine, sindromul lui Oedip
@Andra: da tu ce bei?
P.S.: stiu k esti pe aici pe undeva si urmaresti
Bai Pitzi fi si tu mai operativa cu commenturile k vreau si yo sa ma combin cu pustoaik si nu pot k nu apar commenturile in timp util ;;)
Si faza cu hate blogul: tzeapa ca I don’t hate u =))
apropos de cersit printre masini. cam acum 4 anisori veneam eu spre casa cu autobuzul. obosita rupta, ma uitam pe geam. la un semafor autobuzul opreste pe banda a doua. printre masini un copilas de 8-9 ani cersind( primavara, ora 10 seara). pe prima banda vine usurel un nene pe un motor, care nu a vazut copilul, si l-a lovit. nu foarte grav, dar un copil de 8-9 ani care se prabuseste cu capul de astfalt in nici un caz nu e de bine. in acel moment ma gandesc: ce parinti nenorociti l-au lasat singur pe strazi? cand…ce sa vezi? la 10m mai incolo se ridica mama si-si pune fusta in cap ca i-a omorat ala copilul. adica parintii stateau la taifas langa o scara de bloc si copiii cerseau printre masini.
si mai exista categoria de “prieteni” de care spunea cineva mai sus. am avut o prietena din copilarie spre adolescenta asa, o cunoscusem in vacantele petrecute la bunici….fata provenita dintr-o familie destramata si cu posibilitati financiare foarte limitate. statea cu gazda in bucuresti. am gasit eu un apartament cu chirie foarte mica si i-am spus sa se mute cu mine. aceasi bani ii dadea, dar avea libertatea de care ducea lipsa. am cumparat eu tot in casa. ma gandeam ca oricum raman cu ele. si mai aveam (inca am) prostul obicei de a cumpara haine si de a nu le purta. i le-am dat ei….pe toate. ca doar gasise job la o firma mai sanatoasa si nu se putea duce imbracata cu ce avea ea. buuunnnn. trecura vreo 2 ani, am adus-o la firma unui amic sa castige mai bine….eh, se pusese si ea pe picioare. si dupa toate astea, dupa toate “nimicurile” pe care i le-am oferit, am venit acasa nervoasa intr-o zi si mi-am varsat spumele pe ea(pt ca mi-a dat ocazia, a nu se intelege ca am nevoie urgenta de terapie)
dupa 3 zile era plecata cu absolut tot ce avea de la mine, plus ceva extra, ce nu ii dadusem dezlegare sa puna mana….cum ar fi un TV, un PC….din astea marunte. si a durat 3 zile pt ca a trebuit sa isi faca bagajele pe ascuns si sa isi cheme diversi prieteni sa ia cat se putea lua o data.
explicatia lasata intr-un bilet :
Invata sa repecti oamenii. moment in care am clacat si recunosc oficial ca am avut o depresie.
eu de respectat respect pe cine merita, dar pe oamenii de genul asta i-as jupui de vi si apoi i-as stropi cu apa de mare la fiecare 5 minute. nu de alta, dar tin la mainile mele, de ce sa mi le ia altcineva?
nimic mai adevarat. urasc jegosii care vor bani. sa munceasca pentru ei…
Sa stii … esti buna de luat acasa !!
)
bad pitzi am si eu o curiozitate..ce parere ai tu despre fetele care isi imprumuta hainele?:D
@survivor:
puteai sa raspunzi avand constiinta impacata: ‘da zdranga nu vrei sa ti-o las?’
eram cu iubitul meu la plimbare (in zona unde statea el) si ne cere (frumos)un nene bani de maxi, ca tocmai a iesit din spital si nu are bani sa ajunga acasa(in afara orasului).I-am dat niste bani(nu aveam prea multi, dar i-ar fi ajuns).Dupa vreo 2 ore, ajungem PE JOS in partea celalata a orasului (unde locuiam eu
), iar nenea iese dintr-un bar beat mort 
a, si i-am dat o gramada de haine unei tiganci , haine pe care le-am gasit la coltul blocului 15 min mai tarziu.
acum mai dau din cand in cand la cei cu discapacitati fizice, desi stiu ca nu raman ei cu banii.
Oamenii E porci !!
Da, cei mai multi nu merita sa le intinzi o mana de ajutor pt ca pe langa faptul ca nu vor aprecia niciodata , chiar nu vor ezita sa te “injunghie” pe la spate daca vor avea ocazia. Ca asa E ei , porci .
Si atunci te intrebi daca merita sa faci pe bunul samaritean ?? DA, merita !!
Daca dintr-o 1000 de porci din intamplare ai gasit un OM atunci cu siguranta a meritat.
Si oricum, lucrurile bune pe care eu le fac de obicei le fac de fapt pt sufletul meu. pt karma mea
NU astept niciodata recompense sau recunostinta da’ ar fi dragut daca (unii) macar nu m-ar calca-n picioare pt bine facut . da’ na……unde nu e ….
Urmaresc blogul cu pitzipoance si mor de ras. Chiar daca lipsesc foarte mult, petrec cam o noapte pt a ma pune la punct. De exemplu ieri a trebuit sa te rasfoiesc pana in luna octombrie, anul trecut. Acum iti descopar blogul asta, unde sunt am supriza placuta sa vad ca scrii bine. Bine, in sensul ca ma transpun in povestirile tale. Si daca reusesti sa ma faci sa vad cu ochii mintii ce zici, inseamna ca scrii bine, nu? In fine, ideea nu era sa te ridic in slavi ci sa te intreb: mai ai si alt blog??? ca deja vad ca am doua de urmarit de-acum, ma omoooooorrriii. (tu si bendeacu’). By the way, imi pare bine sa te cunosc!
tot e bine ca e bine, vba aia
Hmm, esti printre putinii detinatori de blog care azi nu au scris nimic despre moartea lui Michael Jackson. Felicitari ca nu urmaresti traficu’ ca altii
@raiamica OMG is this really really true? ma mai loveam si eu cu diverse printese cazute din c** de vaca pe care le luam cu mine peste tot desi ele erau definitia cuvantului `antisocial` luat din dictionar si apoi aveau pretentii de a te invata pe tine ce si cum si de a-ti cere cu tupeu si nesimtire sa faci cum vor ele, dar ce descrii tu acolo e oribil, omg, deci eu as fi vazut negru in fata ochilor in momentul ala, si cred ca as mai fi si cautat-o s-o bat bine, pe langa ca as fi rezolvat sa fie data afara de unde tot eu am bagat-o ( suna a razbunare, dar sincer, pe unii daca nu-i inveti un pic cu mizeria dupa ce nu le-a fost ok cu binele, nu-i trezesti!!!)
oricum, nu e prima care se da la fund dupa lots of years of help, dar totusi e nasoala rau!!!
@SilviaSF: aia se cheama evaziune fiscala
)
@Adriana:
da, este foarte adevarata povestea. a fost o situatie ca un rahat cu mot cu o cireasa in varf. oameni din astia exista, din pacate.
stai linistita….si-a platit o parte din pacate. restul…mai tarziu. nu mai e in puterea mea
Nu aş putea să vorbesc despre viciul la români, fără să intru în detalii şi să fiu obligat să scriu măcar Uţupaniada sau eventual Uţupanişadele.
Să luăm de exemplu specia mereu renăscută din propriul scrum de ţigară a miliţianului. După o săptămână de teste zilnice, am observat că pot uşor să deturnez o maşină de patrulare a miliţiei spre diverse zone ale oraşului, fără importanţă infracţională, prin o metodă simplă. Fluturaşi publicitare cu mesaje simple, uşor de ajuns la neuronii tâmpi de sub caschetă: ,, Numai la Marina, la 2 pui fripţi usturoiul moca”, aruncaţi direct pe scaunele din faţă şi cu harta aferentă. Evident, pulanele umblătoare, hărăzite mai mult sau mai puţin cu vorbirea articulată, nu au întârziat să apară. Deşi chirăiţi gospodăreşte de către ospătăriţa obosită, pentru care vederea pulanului nu reprezintă decât o aroganţă şi invitaţie la ostilităţi cu cuţitul de kebab, mirajul mujdeiului gratuit bântuie şi astăzi prin secţia respectivă de miliţie.
Întrebare pentru cititori (Alis ştie deja răspunsul, trebuie să îi dau un tricou promoţional): Cum distragi atenţia unei patrule de miliţieni? Simplu, zice Fane Brutalu. Plasezi un carton cu gogoşi în standul de ziare gratis. Fericirea de pe feţele lor nu putea fi pictată decât de Salvador Dali, dacă ar mai fi trăit să vadă, cu titlul ,,Dovleac nirvanic” sau ceva de genul. Adică încercaţi ce vă spun eu şi o să observaţi următoarele: Logan de miliţie cu sirena declanşată care intră în chioşcul de ziare, miliţieni care ies prin geamurile laterale de frică ca Sfântul Graal miliţienesc să nu dispară cumva de pe carton, şi retragerea către vehicul prin acoperirea colegului care cară prada către vehicul, la fel de atent ca un cangur cu priapism obligat să se deplaseze prin păşire, prin folosirea Carpaţi-ului din dotare. Pe care evident că l-a smuls de la şold cu tot cu curea, iar acum nu realizează că ie în curu’ gol în mijlocul mulţimii.
Scenariu imposibil? Vă aştept comentariile.
P.S. Vroiam să scriu ceva despe Borges şi senzaţia fizică a frumosului, dar am văzut un miliţian care mi-a provocat oarece senzaţie de vomă.
Parmalat love…esti zgarcit:D scuze peste scuze…am lucrat ca ospatar intr-un club de fitze din Mamaia…ma plateau cu mai putin decat minimim pe economie…si munceam in fiekre zi..d la 6PM la 6 AM…zi-mi si mie cum ma descurcam eu daca nu primeam bacsis…
hai ca stiu ca poti..ti-am zis:D macar un leu:P
doamne fereste sa nu ajungi in pozitia sa lucrezi ca ospatar…sa vezi atunci ca o sa te rogi sa’ti lase ceva mai mult..asa sta treaba..asa o sa stea mereu…n-ai ce face:)
daca ai avea un copil, sa vezi ce dragut e sa ii dai un deget si sa te ia cu totu
succes in continuare
ce oameni ce caractere…
I miss you my badpiti:X >:D<.Is in sesiunea si mai am un examen si nu mai am chef deloc.Ce-ar fi sa ne zici cum faceai tu la faculta sa ai chef de invatat?Poate ne stimulezi si pe noi(ca sun t sigura ca nu sunt singura in situatia asta).
@Drull:De ce draga ca vrei u?Nu-ti place ce scrie Bp,nu citii,ca nu te`a obligat nimeni.
ps:Bp I love you:x si iti ador blog`ul,sper sa ai timp sa citesti si cateva din post`urile de pe blog`ul meu:)
Eu nu va inteleg de ce dati….e cea mai sigura forma de a incuraja cersetoria..
Buna creștere la mioritici începe cu capacul după ceafă aplicat de o bunică de la țară, în diverse contexte. De exemplu:,, Hir-ar tac-tu (sau mă-ta, în funcție de ramura copacului familial) al dreacu, nu ți-am zis să nu mai te beși în biserică? Bietul pui de uțupan, după un sfert de ceas de țupăit trainic de pe un chicioruș pe celălalt, sub presiunea a 5 colive cu bonboane halite la intrarea în sfântul lăcaș, cade într-un păcat bubuitor exact la ieșirea preotului din altar, cu efectul vremelnic al stingerii lumânărilor de la icoane și strâmbatul din nas al sfinților desenați pe cupola bisericii. Bunica, după ce corecția pleoscăitoare a fost aplicată, oftează totuși satisfăcută către vecina de bârfe duminicale și parteneră de orgii ceapiste în tinerețe: ,,Așa era și Cataroi al meu. Chiar înainte să moară, de Paști, a dat una de a zăngănit țigla de pe casă. Și câte nopți zbura plapâna de pe noi, numai io știu.
Dar educația micului tâmp nu se oprește aici. Declanșată probabil de țiuiala din urechi după capacul venit din fundul preistoriei, inteligența emoțională sau instinctul de supraviețuire intră în joc. Atunci când, stârcită de mustul băut pe burta goală pe furiș înainte de împărtășanie, bășica udului începe să troznească cu zgomot de artificii rusești expirate, bravul nepot al lui Cataroi se târăște ca un gușter gravid între strane și se dedă horghidanic la eliberarea nirvanică a urinei. Zâmbetul de înger care îl îmblânzește și pe groparul octognar al satului este de fapt raiul lumesc al ușurării în biserică, în timpul rugăciunii.
Blasfemie? Nu la un copil de câțiva anișori. Mai degrabă tradiție uțupănească.
Un pic mai târziu, gheara omnipotentă a bunicii va fi înlocuită de sistemul educațional, când va învăța că alergatul în curul gol prin clasă la ora de geografie, deși popular când paște caprele în vacanță, se sfârșește prin același capac care îl lasă și mai tâmp decât era. Astfel, setea de răzbunare și selecția naturală îl vor antrena să plaseze malefice bombe olfactive lângă grupurile de fete de la oraș care nu îl bagă în seamă. Bășini care, născute din amestecuri satanice de prune uscate, brânză râncedă, fasole sleită și gândacii vânați prin bucătăria gazdei, se lasă de multe ori cu leșinuri, vomitături sau chiar boli de piele pentru inocentele făpturi de la oraș.
Etapa finală, pentru uțupanii înzestrați întâmplător cu inteligență, îi va duce de exemplu în postura de expert judiciar, în speța de față traducător, în fața instanței. Iar bășina desprinsă din aria finală din Corul vânătorilor, va fi eliminată printr-un zâmbet disprețuitor aruncat grefierei. Ca să nu mai vorbim de râgâiala belzebutiană cu care salută lumea din restaurantul baroului, care este deja un apanaj obligatoriu al nobleței.
alte articole? :-w
@SilviaSF: nu iesim si noi la o cafea zilele astea?
Feminin sau, treaba e ca majoritatea posturilor sunt de mare exceptie. Chiar esti femeie??… glumeam…
Ma bucur ca am dat peste blogul tau si, de ce nu, felicitari!!
N-ai ce face. Citind despre mamaie imi dau seama ca spunea adevarul si chiar avea nevoie… dar tataia ala ? De ce avea nevoie de bani?
Hei. Nimic nou de aproape o saptamana.
Waiting.
Parmalat…daca ai chef sa zbori 14-15 ore:D iesim la un Starbucks:D dar totusi..daca iesi cu mine tre sa lasi un bacsis…macar $1 sau $2
Aoleu tu esti peste ocean!
si fara spaga 
Fata mea cea mai mare distanta zburata de mine a fost cam de jumatate de metru adica de pe canapea pana pe covor. Si asta se intampla cam de mult!
Dar… daca vreodata te intorci… iesim la un Starbucks aici
Mda, am si io d-astea!
Oricum, mi-e mila de batrani
dap…sunt peste ocean…nu stiu cand voi reveni…insa te anunt