Bad Pitzi

Cu emoții în suflet vă spun că observ cât de deranjați sunteți când vorbesc de pulă. Asta este un lucru trist. Trebuie să funcționeze într-un fel foarte suspect mecanismul ăsta al creierului, din moment ce unii cetățeni sunt sensibili la lucrurile normale. Am stat și-am meditat. Să fie oare pentru că sunt fată și e necuviincios pentru o fată să spună în loc să sugă? (VAI, am făcut o glumiță cu aluzie sexuală, mă scuzați). Nu, n-are cum. Până la urmă ăsta e un lucru incert, sunt un personaj anonim, nu poate fi ăsta motivul. Atât am meditat, că nu-mi pasă de fapt motivul. Da’ hai s-o luăm pe rând. citeste tot...

Eu nu pot povesti despre vise sau vedenii, pentru ca nu imi amintesc sa fi avut asa ceva, insa stiu ca de cate ori am cerut ceva de la Dumnezeu , prin Sfintii Sai, am primit, aproape instantaneu. Pentru mine, acum, cand inteleg mai mult si mai drept decat inainte, aceste impliniri sunt echivalente cu niste miracole, nu cred ca e nevoie sa fie certificate de vreun vis…eu tot ca pe niste minuni le simt si stiu ca asta sunt, de fapt:minuni. Ca cea din noaptea in care fiul meu de nici patru anisori ardea de febra mare, mare, din ce in ce mai mare, in ciuda tuturor leacurilor administrate, si de la doctor, si “de la bunica”…si abia cand am terminat de citit acatistul Sf. Nectarie, am rasuflat usurata si fericita si recunoscatoare: febra disparuse, dupa ore si ore, intr-un sfert de ora…pentru ca el imi ascultase ruga…
Sau cum altfel decat o minune as putea numi ajutorul imediat pe care Sf. Filofteea mi-l da , la fiecare examen pe care l-am sustinut in viata, de saisprezece ani incoace…e de ajuns o rugaciune din suflet, si Sfantulita vine, langa mine se aseaza… si iata cum toate se limpezesc, ideile se ordoneaza, iar cand nu stiu decat un subiect, din multele existente in programa de examen, acela e scris pe biletul meu…
Si cine imi poate spune ca a fost doar un noroc felul in care a rezistat dragostea dintre mine si sotul meu, in ciuda multor ispite si chiar caderi ale noastre, cum altfel as putea explica aceasta caldura si ingemanare de suflete dintre noi, indragostitii de acum saisprezece ani, casatoritii de noua, decat prin marea mila si iubire a Maicii Domnului, la icoana Careia am cazut, intr-o seara de iarna, in postul Craciunului, cerandu-I cu lacrimi singurul dar pe care mi-l doream din inima: pe cel pe care il iubeam, pentru toata viata mea… Sfanta Maria m-a auzit si, neluand seama la pacatele mele, m-a miluit cu acest dar de pret, pe care nu numai ca mi l-a dat,insa l-a ocrotit, l-a crescut, l-a aparat si iata ca acum, cu lacrimi de bucurie si recunostinta, pot sa ii multumesc si sa o rog din nou sa nu ne lase… Doamne, mare esti Tu intru Sfintii Tai! citeste tot...

“Pot să-ți miros pula?” citeste tot...