Sunt genul ăla de om care nu-şi mişcă curul din maşină. În ciuda traficului haotic, aleg să mă deplasez cu piţi-mobilul meu în orice situaţie. Maşina îmi oferă o independenţă anume şi cred că orice şofer ştie la ce mă refer. Am reuşit să-mi dezvolt un simţ mai special atunci când stau blocată cu zecile de minute pe vreo arteră principală. Se numeşte nesimţire. E foarte uşor, tre’ să nu-ţi pese. Dar nu vreau să aprofundez subiectul trafic/maşini/condusul în Bucureşti. citeste tot...

Ziua 1

15 Septembrie 2008

M-am trezit cu ochii umflaţi şi capul mare. De obicei ştiu care-mi sunt limitele şi niciodată nu beau mai mult decât pot să duc. De obicei. Dar aseara a fost ziua lui Pisi şi mi-am permis să mă porcesc. Visam să închei noaptea în pat la Monamur, cu Lady in Red pe fundal. Fireşte că nu s-a întâmplat aşa. De fiecare dată când vreau eu, el nu e de găsit. Nu ştiu de ce niciodată nu-mi răspunde la telefoane sau la mesaje, tot timpul el mă găseşte pe mine. Înţelegi? I can never find him, he can always find me. Simţeam de pe la începutul serii că o să adorm singură cu gândul la el. Totuşi asta n-a fost un impediment în calea şampaniei. Se ducea lejer pe gât. citeste tot...

Presupunere

14 Septembrie 2008

Să zicem că ţi se arde un far de la maşină. Te duci şi cumperi un bec de la benzinărie, dar n-apuci să-l înlocuieşti pentru că e deja întuneric afară. Să zicem că tre’ să faci un drum în seara aia. Să zicem că te opreşte poliţia, pentru că eşti chior de un far. Să zicem că agentul vrea să-ţi ia talonul pentru asta. Să zicem că-l convingi că voiai să-l schimbi dar nu ai apucat, îi arăţi becul, uite domne becul aici pe bord, s-a întunecat şi n-am apucat să fac schimbul. Să zicem că l-ai convins şi te lasă să pleci, dar vrea să îţi vadă actele totuşi. Să zicem că ai RCA-ul expirat de două luni şi nici măcar nu ştiai… citeste tot...